Doidec – Ce Pot

Cemic iar pe beat, iarba-n tip, larma-n trip,
p***-n clip, c***e-n slip, snobi de nimic!
Același meniu josnic, servit zilnic îmi zic:
„Să continui și să mă mai chinui sau să abdic?”
Sadic de mic, ne-nțeles, c-alfabetu’ chirilic,
sar la gât din nimic, tot mai des mă implic,
să explic oricărui copil debil ce-i șic prin click,
că nu mă dezic de stil, nu mă stric!
Înc-un fum, număr strict, încă-un zero din plic,
verro-n lexic, fructific ce pot stoca în stick,
moca fix ca-n ibric, rap și pix ca un amic,
mediu injust, îngust în gust, imposibil să mă ridic;
Nu vorbesc de cric, rămân un robust liric,
nu mă-mpiedic când predic, am dezgust pentru circ,
așa că circulă vremelnic, că lovesc puternic,
tai ca o circulară, tai-tai, aici Cemic – nemernic!
Ce pot să zic, zic, așa o ard de mic,
multă muzică iese, da’ nu auzi mai nimic;
Ce pot să fac, fac, mențin rap-u’ curat, ba,
bagă la cap io: n-o să mă stric niciodată!
Ce pot să zic, zic, așa o ard de mic,
multă muzică iese, da’ nu auzi mai nimic;
Ce pot să fac, fac, mențin rap-u’ curat, ba,
bagă la cap io: n-o să mă stric niciodată!
O dau la fel, nu m-am acrit de rap-u,
asta care mă face să îmi iubesc hanoracu’,
și capu’ care îmi zboară departe până la dracu’
și-napoi, că ard foi, de zici c-acum a trecut BAC-u’;
O dau din suflet, de-asta e același sunet,
pianul cântă sub tobe, ca o pasăre sub tunet,
știi că io fac tot ce-auzi aici cu zero buget,
încă zic ce zic, pentru că asta simt și cuget.
Vine de la inimă, am muzică-n hemoglobină,
trag aer curat și suflu rimă după rimă,
atâtea episoade-ncât orice zi e plină,
tânăr și neliniștit, parcă nu se mai termină,
cam așa e stilu’, 1 3, se-nvârte vinyl-u’,
de-aia când bag, simt ce ușor dau jos kilu’,
prea mulți fac rap, da’ nu înțeleg șpilu’,
muzica e bună când îmbini plăcutu’ cu utilu’.
Ce pot să zic, zic, așa o ard de mic,
multă muzică iese, da’ nu auzi mai nimic;
Ce pot să fac, fac, mențin rap-u’ curat, ba,
bagă la cap io: n-o să mă stric niciodată!
Ce pot să zic, zic, așa o ard de mic,
multă muzică iese, da’ nu auzi mai nimic;
Ce pot să fac, fac, mențin rap-u’ curat, ba,
bagă la cap io: n-o să mă stric niciodată!