Aceiași doi de „C” au revenit, ca bumerangul,
Bum, e rapu’ ăla bun, da’ am schimbat rangu’,
Încă de la-nceput am săltat sus ca un cangur,
Și-am trecut de uși, fără să mă împiedic de praguri.
Că cine dorește, nu se lasă, muncește,
Și cine muncește, roade la final culege,
Chit că obosește, e clar, nu se oprește,
Fiindcă știe oboseala trece, doar atunci când merge.
Io, am tot mers, am scris, am șters, am scris mai des,
Am înțeles că e frumos să dai gândului sens,
Și cu fiecare vers, s-a simțit tot mai intens,
Că asta tre’ să fac, atâta vreme cât îmi ies:
Jocurile de cuvinte, pe care le joc în minte,
Cu mine în primu’ rând, alături de cine mă simte,
N-am de unde să știu ce urmează, dinainte,
De-asta momentan mă bucur de aceste clipe sfinte..
Bum, bumerang, știi c-odată aruncat,
Revine ușor exact în locul din care-a plecat,
Tu aruncă-l odată, oricât de departe vrei,
Știi că revine la tine, dacă ții apăsat play.
Bum, bumerang, știi c-odată aruncat,
Revine ușor exact în locul din care-a plecat,
Mai aruncă-l odată, oricât de departe vrei,
Știi că revine la tine, dacă ții apăsat play.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre perseverență și despre faptul că eforturile depuse se întorc întotdeauna la tine, asemenea unui bumerang. Artistul își exprimă bucuria de a crea și de a se bucura de moment, știind că munca sa va da roade.