Refren:
Poți să-mi iei, poți să-mi iei și capul,
Dar să nu-mi iei sufletul pentru că nu am altul,
Poți să-mi iei banii, șapca, hanoracul,
Dar să nu-mi iei sufletul pentru că nu am altul.
Doc:
De la absint să fie, cum tot se-nvârte-n jurul meu,
Viața, o călătorie, eu propriul ghid în turul meu,
De la verdele ăsta să fie, că-mi mișc c***l greu,
Ca nebunul, eu ard, până simt protonii din nucleu,
Oare,
De la bun simț, să fie că nu scot dinți,
Când văd anumiți, cerșetori de atenție, devenind prinți,
Sinceritate să fie, când al meu decret devine minți,
Poate, artă să fie, când vezi ce auzi devine simți,
Mi-e clar că până stau în scânduri,
O să stau pe beat sau stau pe gânduri,
O să fug de tot să rămân eu,
Că deja e plin de roboți în jurul meu,
Și-o ard din ce în ce mai singur și nesigur,
Mă asigur, contra proaste șiretlicuri și desigur,
Că mă duc cu capu’, înainte, dar înainte să mă duc,
Eu mulțumesc că mă trezesc dinainte să mă duc.
Refren X2:
Poți să-mi iei, poți să-mi iei și capul,
Dar să nu-mi iei sufletul pentru că nu am altul,
Poți să-mi iei banii, șapca, hanoracul,
Dar să nu-mi iei sufletul pentru că nu am altul.
Vlad Dobrescu:
Mă zbat în zadar să scap de vicii proaste,
Când cercurile în care mă-nvârt, sunt vicioase,
Și astfel, mă lupt de vreo 33 de ani,
Prea puțin pentru prieteni, prea mult pentru dușmani,
Nu vreau răul nimănui, dar cumva-l obțin,
Cu vârf și-ndesat, ca un vulcan dospind,
Mi-aș dori să-l sting, să-mi schimb viața,
Dar singurul control ce-l țin, e formația,
Și poate n-aș fi zis asta ieri,
Dar azi mă simt ca un simplu, pasager,
Văd impactul iminent, nu știu cum să-l evit,
Strig la pilot, dar nu-i pasă, că-i pun curs greșit,
Mă culc pregătit, de mâine din nou voi fi,
Înapoi la start, fără vreun bonus ca la monopoly,
Știi ce-i nasol când ești propriul inamic,
C-o parte din mine pierde, chiar și când câștig.
Refren X2:
Poți să-mi iei, poți să-mi iei și capul,
Dar să nu-mi iei sufletul pentru că nu am altul,
Poți să-mi iei banii, șapca, hanoracul,
Dar să nu-mi iei sufletul pentru că nu am altul.
Alina Eremia:
Să nu crezi că nu te știu,
Vrei să mă duci în pustiu,
Fiindcă altceva nu știi,
Dar hai să nu fim copii,
Poate că vorbesc ca mama,
Dar nu știi ce-nseamnă faima,
Dușmanul imaginar,
Își schimbă mereu haina,
Mă face să zic că-s cea mai bună, poate sunt nebună,
Mă face să zic că da, se joacă cu mintea mea,
Să nu crezi că mă feresc, stau în oglindă vorbesc.
Refren X2:
Poți să-mi iei, poți să-mi iei și capul,
Dar să nu-mi iei sufletul pentru că nu am altul,
Poți să-mi iei banii, șapca, hanoracul,
Dar să nu-mi iei sufletul pentru că nu am altul.
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta cu viciile și cu sinele, căutarea identității într-o lume plină de influențe negative. Refrenul subliniază importanța sufletului ca esență a ființei, mai presus de bunurile materiale.