Scuze că deranjez, da’ am câteva întrebări să-ți pun
Știu că o să te-ncurc, o să-ți dau de gândit și probabil nu o să-mi răspunzi
Da’ vreau să mor împăcat, rănile dor neîncetat, și-aș vrea să te gândești
De ce-am devenit așa rău, de ce calc, tot în picioare, și nu-mi pasă că nu mă iubești
Am spart milioane cu prietenii-n seri la slot-uri, da’ nu asta-i important!
Am fost și mort după beri, jack și shot-uri, da’ nu am ars-o arogant
Au fost și droguri, și certuri, sau furturi de care tu nu-ți imaginezi
Am căzut pentru prieteni, am văzut niște termeni și cam tot ce tu nu vezi
Dormeam cu regrete, auzeam în perete ai fi putut să faci așa
Acum erai fericit, nu mai erai nimicit deci e numai vina ta!
Și mă simt panicat când văd c-am pierdut tot și nu mai am nimic
Și încă stau ca un prost, în fața unui liceu, așteptând să le resimt
Că încă mă mint și-au fost cuvinte ce-am vrut să le zic dar am ales să tac
Eram genu’ timid și-acum încă mă dor, că nu le-am spus, exact
Și ocolesc printre locuri și blocuri ce-mi amintesc de tot felu’ de persoane
Că amintirile-au rămas pierdute p-acolo și pe mine încă mă doare
Au rămas traume și sechele, când în seri pe străzi era frig
Și am ales să le transform în putere că altfel știam, cedez și pic
Voiam să se întâmple ceva, să mai stric ceva, să te strig cumva și să vii cândva.
Dar am rămas singur în trecut și toți au plecat din fața mea
Și mă rugam cumva măcar, să mă car, să dispar din lumea ta
La Dumnezeu, mai mereu că era cam singuru’ ce mă asculta
Și știu i-am greșit înzecit, că i-am cerut ce nu voia
Și știu că știe că nu mă bazam pe faptu’ că mă va ierta
Acum totu’ e gri, au rămas cicatrici și nu sunt vindecat
Am ales să m-alin că știu că nu îmi va trece niciodat’
Și mă-nchin sperând, ca tot răul, va fi mai puțin o dată
Și că voi putea zâmbi într-o zi lăsând în spate durerea toată
Mereu am fost pesimist, n-am crezut, niciodată-n mine
Pe lângă astea am dat tot ce am putut ca totu’ să-mi iasă bine
Și dacă și tu crezi cu tărie că încă nu am făcut destul
O să-ți dau dreptate și am să-i dau mai departe până la capăt de drum.
Coboară, lasă liftu’ să cadă, nu te da pe balustradă
Se face noapte, ieși pe stradă, seara nu e nimeni să vadă
Cum o arzi deci azi te poți lipsi de luciditate
Trei cuvinte port în piept: javrele trebuie dresate!
Oprești ceasu’, pierzi timp, crede-mă nu oprești timpu’
Pune tot în caracter, scoate garda, mergi și fii tu
Te anunț ca-s diferit, înainte sa mă judeci
Ar trebui sa deschizi ochii și să te sufleci la mâneci!
Atitudine pe care mulți băieți nu sunt în stare
S-o dețină, ziua mea-ncepe când ei se pun la culcare
Și se pare că nu o să se sfârșească și n-are final
Pot sa scriu de la romane, până la thriller și paranormal
Aici dau foc la orice amintire, nu stau să-mi număr din zile
Poți rămâne cu traume de la o singură privire
Sfatul meu e să nu te bagi în ce nu te privește
Că mulți orbi au făcut-o, aici nu stam sa dam teste
Fii curios cu limită, nu pune tot în practică
Fără să știi urmările și fără să ai vreo tactică
Ăștia o ard ciudat rău, și stau seara după patru
Dintr-un simplu muritor, poți să ajungi un cadavru
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund față de alegerile din trecut și impactul lor asupra prezentului. Vorbitorul se simte pierdut și copleșit de amintiri dureroase, căutând o modalitate de a se împăca cu trecutul și de a găsi o cale de a merge mai departe, deși se simte blocat în ciclul vicios al remușcărilor.