Mereu te caut, printre stele și lună,
Tu ești departe, în capul meu e furtună.
Cum am putut eu, să las timpul să curgă,
Fără să lupt pentru noi, nu găsesc nicio scuză.
Să spun că-mi pare rău, că-ți pare rău și ție,
Da’ tu nu regreți, îmi lași durerea doar mie.
Ai trecut simplu peste noi, ai călcat în picioare,
Când credeam că sunt mai tare, ridic semne de întrebare.
Dacă pot mai mult, sau să spun că ajunge, da’ eu pot mai mult.
Sufletule, tu nu plânge, că o să treacă, asta spun de ceva timp,
Nu mai am timp să mă mint, nu mai am timp nici să simt.
Îmi ești captivă în minte, și nu pot să te scot,
Îmi plâng singur de milă, oricum nu mai are rost să te caut.
Că acum tu ești departe, dacă auzi povestea noastră, vino și ia-mă în brațe!
Dăm timpul înapoi, suntem goi pe interior,
Sunt incomplet fără tine, sunt plin de alcool.
A fost frumos, da’ ce-i frumos durează puțin,
Ca dragostea cu venin, îți vine din urmă cu chin.
Și nici nu te gândești, nu, în ce situație mă pui,
Să mă simt al nimănui, dar te rog să nu mai spui,
Că îți e dor, dor.
Că nu mai cred în minciuni, cum nu mai cred în magie,
Nu mai cred nici în minuni!
Am un suflet de copil într-un trup de om mare,
Tre’ să mă port ca atare, dar doare al dracu’ de tare!
Că parcă ieri am fost doi, acum suntem separați,
Suntem mai supărați, îți place să fim certați.
Că nu mai pot, nu, nu mai pot, știi tu,
Să alerg după fericire, când răspunsul este nu!
Tu ai avut un atu, ți-am dat încrederea mea,
Eu nu am avut garanția că tu nu vei pleca, PA!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și durerea după o despărțire. Naratorul își amintește de relație, recunoaște greșelile și suferă din cauza pierderii încrederii și a sentimentului de singurătate.