DMC – Amintiri Dulci

Îmi doresc să te văd și să te țin de mână,
Să dau timpu-napoi, să-mi spui Noapte bună,
Să-mi spui că mă iubești cum nimeni nu mă va iubi,
Și să ne îndrăgostim precum doi copii.
Dar știi, am crescut, totul este diferit,
Tu te-ai schimbat în bine, eu am rămas tot nesimțit.
Plecarea ta m-a întărit, dar tot gândul departe,
Am rămas cu toate că am lăsat în urmă doar șoapte.
Amintiri lăsate în trecutul întunecat,
Și acum stau și mă gândesc: „De ce ai plecat?”
Nu am înțeles nici până-n ziua de azi,
Eu ți-am spus că te voi ridica atunci când cazi.
Acum plouă, din ce în ce mai tare,
Și aștept cu nerăbdare ziua când va fi soare.
Și doare! Să mă gândesc la fiecare clipă,
Realizezi că așteptarea ta e o risipă.
Mai știi când ne plimbam pe malul mării?
Dar tu ai ales să dai totul uitării!
Cu data plecării, ochii au vărsat lacrimi,
Și acum trupul stă și se îmbată cu patimi.
Nu mai contează, stau drept în fața sorții,
Cum ți-am promis că voi sta în fața morții.
Și am trecut peste toți proștii,
Eu te-am iubit, te iubesc, sper c-o știi!
Și ce spui, te-am convins să te întorci înapoi?
Nu mai, bine, nu suntem personaje pe foi.
Și noi, totul… știi… se împărțea la doi!
Aștept cu nerăbdare să te întorci înapoi.
Nu plâng, dar mă abțin cu greu,
Îmi păstrez calmul și încerc să fiu eu,
Să te recuceresc, să fii din nou a mea,
Și eu al tău și să-mi oferi inima ta.
Uite un trandafir și o piesă pentru tine,
În zilele grele să-ți amintească de mine.
Bine știu că nu mă vrei, uite plec,
Lasă-mă, te rog, în lacrimi ca să mă-nec,
Decât să suferi tu, prefer să o fac eu!
Dar gândul îmi fuge la tine mai mereu.
Știu că e greu și trebuie să țin piept la toate,
Te văd în fața mea, dar totuși ești departe.
Îmi amintesc de noi, dar totul e dat uitării,
Acum tot ce aud sunt spumele mării.
Tot ce vreau e să fii din nou a mea!
Iar eu al tău să-ți ofer dragostea.
Nu-mi oferă timpul să-ți spun tot ce mă doare!
În jurul meu sunt doar semne de întrebare!