S-a lăsat noaptea amăgitoare
Cuprinsă de-un întuneric amețitor
Se joacă și luna
Mângâindu-mi chipul..
Sperând să-și alunge singurătatea
E tristă de veacuri
Cu toate astea luminează,
Asemeni unui zâmbet,
Care poate ascunde durerile unui suflet..
Încerc să respir,
Dar îmi lipsește aerul,
Aș vrea s-ascult
Dar nu-nțeleg tăcerea..
Eu visez în tăcere
Aștern.. gânduri, șoapte..
Pe-aceste versuri pline de durere..
În ceas târziu de noapte..
Încerc să respir,
Dar îmi lipsește aerul,
Aș vrea s-ascult
Dar nu-nțeleg tăcerea..
Unde ești să pot zbura?
Un suflet ce-i singur
Nu poate visa..
Un suflet ce-i singur..
Nu oglindește nimic.
E la fel ca o floare fără parfum.
E nimic…
Încerc să respir,
Dar îmi lipsește aerul,
Aș vrea s-ascult
Dar nu-nțeleg tăcerea..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și durere într-o noapte întunecată. Naratorul se simte abandonat și incapabil să găsească alinare, sufletul său fiind gol și incapabil să viseze sau să reflecte bucurie.
