În străini, de-atâta dor,
Eu pierd șirul anilor..
Dor și dor, Lume și iar lume!.
De-aș mai fi o clipă-acasă
Să mă-răzăm în pridvor..
Dor și dor, Dor prin țări străine!.
Din pământul unde-am prins viață,
O fărâmă să-mi opresc..
Dor și dor, Doruleț de-acasă!.
Lângă suflet să-mi vorbească
În grai dulce românesc..
Dor și dor, Inima nu-mi lasă!.
Refren: x2
În genunchi, cu ochii-n lacrimi
Eu cu sufletul mă rog:
La români să le dai, Doamne,
O fărâmă de noroc!
Că mi-e atât de dor de-acasă,
Dus pe drum de-atâția ani
Rătăcind prin țări străine,
Tot făcând pe plac la bani..
Cu lacrimi în ochi ca roua
Mi-amintesc și de părinți..
Dor și dor, Lume și iar lume!.
Fă-mă, Doamne, pentru-o clipă,
Din nou copilaș desculț..
Dor și dor, Dor prin țări străine!.
Că de-atât amar de vreme
Toată lumea m-a uitat..
Dor și dor, Doruleț de-acasă!.
Doar părinții îmi scriu vorba
Să mă-ntorc ‘napoi în sat..
Dor și dor, Inima nu-mi lasă!.
Refren: x3
Refren: x3
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de casă și de neam al unui român aflat în străinătate. El se roagă pentru norocul românilor și își amintește cu drag de copilărie și de părinți.