Umbrele de la lumină le privesc pe geam, de jos
Cine ți-a sărit în brațe într-un dans silențios
A căzut povestea noastră ca Mercur în retrograd
Și nici vântul nu mai bate peste frunzele ce cad.
Hai, mimează fericirea
Căutând naiv iubirea
Tu ești om în toată firea
Ea nu-ți vede strălucirea.
Așa cum sunt, eu te-am iubit, dar ai uitat că brațele se strâng
Găsește-ți fericirea, lasă-mă să plâng
Tu, ultima iubire, despre tine cânt
Așa cum sunt.
Așa cum sunt, eu te-am iubit, dar ai uitat că brațele se strâng
Găsește-ți fericirea, lasă-mă să plâng
Tu, ultima iubire, despre tine cânt
Așa cum sunt.
Orizontul meu se pierde, rătăcind în umbra ta
Nu pot să mai trag de mine, poate c-am pierdut deja
Nu pot să te strâng în brațe și nu pot nici să te chem
Dansul ăsta e stângaci și noi nu suntem în tandem.
Hai, mimează fericirea
Căutând naiv iubirea
Tu ești om în toată firea
Ea nu-ți vede strălucirea.
Așa cum sunt, eu te-am iubit, dar ai uitat că brațele se strâng
Găsește-ți fericirea, lasă-mă să plâng
Tu, ultima iubire, despre tine cânt
Așa cum sunt.
Așa cum sunt, eu te-am iubit, dar ai uitat că brațele se strâng
Găsește-ți fericirea, lasă-mă să plâng
Tu, ultima iubire, despre tine cânt
Așa cum sunt
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri, comparând-o cu influența negativă a lui Mercur în retrograd. Naratorul își exprimă regretul și acceptarea situației, în timp ce își amintește de iubirea pierdută și își dorește ca fosta iubire să-și găsească fericirea, chiar dacă asta înseamnă suferința lui.