Cum să te scot din mintea mea
Cu așa o inimă nebună
Nu-mi găsesc nicăieri liniștea.
Și nu te mai uita așa
De parcă norii toți adună
Toate ploile-n privirea ta.
Îmi repet din ce în ce mai des
M-am resemnat, fără tine eu ce-s
Mă tot înec în ochii tăi
Și nu știu să mai ies.
Iubirea mea s-a rătăcit prin toate cele 4 camere
Ale inimii tale
Ai apărut de nicăieri în viața mea și m-ai lăsat zâmbind
Fără funcții vitale.
Nord, est, sud, vest
Nu găsesc nicio scăpare
Iubirea mea s-a rătăcit prin toate cele 4 camere
Ale inimii tale.
Noi doi nu suntem în tipar
Zâmbim amar la zâmbet dulce
Flori ce înfloresc atât de rar.
N-am încercat să te repar
Și am așteptat o viață-ntreagă
Spune-mi că nu-i totul în zadar.
Îmi repet din ce în ce mai des
M-am resemnat, fără tine eu ce-s
Mă tot înec în ochii tăi
Și nu știu să mai ies.
Iubirea mea s-a rătăcit prin toate cele 4 camere
Ale inimii tale
Ai apărut de nicăieri în viața mea și m-ai lăsat zâmbind
Fără funcții vitale.
Nord, est, sud, vest
Nu găsesc nicio scăpare
Iubirea mea s-a rătăcit prin toate cele 4 camere
Ale inimii tale.
Nord, est, sud, vest
Nu găsesc nicio scăpare
Iubirea mea s-a rătăcit prin toate cele 4 camere
Ale inimii tale
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de pierdere și deznădejde după o iubire pierdută. Protagonistul se simte rătăcit și incapabil să scape de amintirea persoanei iubite, comparând inima acesteia cu un labirint din care nu găsește ieșirea.
