Martie, în orice lună
Era un vis real
Aveam doar soare-n orice clipă
În sufletul meu cald
Acum nu mai știu
Dacă vreau să fiu
O parte din noi
Sau singură-apoi
Să uit ochii tăi
Ești vântul care poartă gândul meu
Ești ploaia care-mi stinge inima
Am două anotimpuri în suflet mereu
Când vii sau pleci din viața mea
(x2)
Ești vântul care poartă, poartă..
Doar cuvinte n-or să alunge
Nimic din ce a fost
Ești ploaia care-ncet ne udă
Nici ea nu are rost
Acum nu mai știu
Dacă vreau să fiu
O parte din noi
Sau singură-apoi
Să uit ochii tăi
Ești vântul care poartă gândul meu
Ești ploaia care-mi stinge inima
Am două anotimpuri în suflet mereu
Când vii sau pleci din viața mea
(x2)
Ești vântul care poartă gândul meu..
Ești vântul care poartă gândul meu..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele contradictorii și confuze resimțite în urma unei despărțiri. Prezența și absența persoanei iubite creează o dualitate emoțională, asemănătoare cu cele două anotimpuri care coexistă în sufletul naratorului.