Dj Kapaetrial – Îmbrăcați în Zâmbete

Refuzi să crezi, și asta te doboară, frate,
Că zâmbetele false-s mixate-n realitate.
Mi-ai dat curaj și pentru asta-ți mulțumesc,
Îți mulțumesc, Doamne, pentru felul cum trăiesc.
Îmi vin în minte doar imagini din trecut,
Stau și mă gândesc, n-a trecut atât de mult.
Ne adunam cu toții, nu era vorba de bani,
Nu eram prieteni pe față și-n spate dușmani.
Am susținut mereu băieții care nu se vând,
Băieții care m-au privit sau i-am privit urcând.
Unii le zic băieții de băieții, alții derbedei,
N-o să le zic numele, că se știu ei…
Pentru nopțile pierdute-n stradă fără niciun leu,
Pentru sclavii care mă vindeau deși-i vedeam mereu,
Pentru tovarășii care la greu mă ocolesc,
Pentru muistii care când fug nu-i mai găsesc.
Crezi că ai curajul să vorbești? Stai lângă mine,
Eu doar încerc să-mi exprim sentimentele în rime.
Încerc imposibilul nu doar pentru mine,
Dar cu atâta rău în lume n-o să fie bine.
Poate-i timpu’ să aflați secrete din culise,
Cum e să vorbești, frate, doar la uși închise.
Păcat de versurile lungi cu impact intens,
Păcat că pentru mulți nu au niciun sens.
Privesc în depărtare chipurile din decor,
Îmi amintesc de ele, dar îmi scapă numele lor.
Îmi țin sufletul cald și doar pe mine aproape,
Că fetele false toate sunt zâmbete-mbrăcate.
Proștii nu înțeleg nimic, o folosesc într-una,
Peste minciuna lor am folosit nomenclatura.
Eu rămân în lumea mea, mă trec singur pe hartă,
Cu zâmbetul pe buze, am caracter de piatră.
Și e normal să fiu așa, proștii m-au obligat,
Când auzeam: scuze, prietene, deja te-am ajutat.
Trece timp, observi că nimic nu s-a-ntâmplat,
Ești deja băgat chiar dacă e complicat.
Fiecare zi, daaaa, e plină de tentații,
Pui tot ce ai pe masă pentru combinații.
Nu știai? Că nimeni nu scapă nepedepsit,
Din păcate au scăpat deja cei care au greșit.
Ochii mei n-o să te mintă vreodată,
Vocea totodată când e muzica redată.
Ce dacă nu am parte de o viață luxoasă,
Am tot respectul băieților de-acasă.
Crezi că ai curajul să vorbești? Stai lângă mine,
Eu doar încerc să-mi exprim sentimentele în rime.
Încerc imposibilul nu doar pentru mine,
Dar cu atâta rău în lume n-o să fie bine.
Poate-i timpu’ să aflați secrete din culise,
Cum e să vorbești, frate, doar la uși închise.
Păcat de versurile lungi cu impact intens,
Păcat că pentru mulți nu au niciun sens.
Siguranța și încrederea își iau locu’ de la sine,
Deși nu e nimic schimbat, te simți mai bine.
În zadar încerci să zbieri la mine să mă corectezi,
Fii atent, frate, că nu urci, tu ancorezi.
Amintiri blocate-n ochii noștrii goi vor învia
Și de pe axa bună a vieții ne va devia
Chiar dacă vor rămâne poate închise pe veci
Îți vor sta în fața ochilor când ai mâinile reci.
Nu încerc să sensibilizez, spun ce gândesc,
Poți să mă înjuri, coaie, n-o să mă opresc.
Sunt pornit mai rău decât o furtună solară,
Să spun lumii adevărul, chiar dacă o să doară.