Visez cu ochii deschiși la o lume mult mai bună
Și-n vis visez că visul e real, nu e minciună
Sunt aici, dar și departe
Printre visele deșarte
Lumea nu e bună nici în vis
Creatorule de soarte
Nestiut, periplu-n vis în oceanul de mister
Unde s-a deschis închisul altei lumi în efemer
Realizez că nu pot să visez la o lume mult mai bună
Cineva l-a-ncătușat (visul), are preț, pare o glumă
Unde-i cheia, sau codul, sau prețul să-l observ,
Nu-i o glumă… lumea nu mă lasă să-l observ
Îmi bate-n geam lumina, iar ochii îi deschid
Purtător mă simt de vină, pelerin și apatrid
Nu-nțeleg de ce, nu-nțeleg de când
Visul meu frumos se sfârșește-acum în scrum
Caut un răspuns și probabil știu de ce
Sunt cultivator de vise interzise de lege.
Refren:
Supradoză de vise, supradoză de speranțe
Aș vrea să văd copii râzând, nu înghețând în clase
Să văd bătrânii fericiți alături de nepoți
Nu așteptând toți pregătiți pasul printre morți
Să văd oamenii zâmbind și salutând pe stradă
Nu aruncându-și ironii în trecere, în grabă
Să fiu bucuros și de fericire să alerg prin ploaie
Să nu m-aud, s-aud doar pașii prin apele șiroaie
Să iasă soarele din nori… din fugă mă opresc
Mă uit la cer și de fericire din suflet îi zâmbesc
În geam îmi bate lumina
Iar eu îmi deschid ochii
Mă lovesc de realitate, de-aceleași fețe?
De-aceeași lume rea, cu fruntea-ncruntată
Plină de minciună, ură, ar vrea doar să te facă
Să te facă să suferi, să-ți transmită durere
Să-ți împartă inima în mii de bucățele
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de realitate și dorința de a evada într-o lume mai bună, dar și lupta cu obstacolele care împiedică realizarea acestui vis. Artistul își exprimă dorința de a vedea o lume mai bună, dar este confruntat cu realitatea dură și cu sentimentul de neputință.