Dinu Olarasu – Regăsitele Sensuri

Rând pe rând copiii vor să plângă parcă,
Mamele s-au dus, taţii să-i întoarcă.
Drumul pân-acasă e mai lung de-o milă,
Tu arăţi durere, el arată silă.
Fiecare-şi poartă cerul peste tot,
Floare-am obligat-o să ne dea un vot.
Şi în strada mare au ieşit bătrânii
Să întrebe iarăşi cât e preţul pâinii.
Şi ajungi să strigi că eşti singur iară,
Te aude zidul care te-nconjoară,
Îţi arunci privirea peste orizont,
Nimeni nu îţi trece fericirea-n front.
Ai pierdut o şansă, nu mai pierde una!
Să alergi, să fugi sigur nu-i totuna,
Uşile masive stau mereu închise,
S-au deschis birouri, poţi să cumperi vise.
Ne-am adus aminte că ar trebui
Să uităm tristeţea, să mai fim copii
Şi să învăţăm noaptea pe de rost,
Când soldatul doarme ghemuit în post.
Am crezut în păsări, am crezut în zei,
Ochii noştri sunt obosiţi şi grei,
Trecem peste alţii prea grăbiţi, prea reci,
Ne-a surprins bătrâni veacul douăzeci.
Dacă vrem iubire, să iubim oricând
Deopotrivă vântul, morile de vânt,
Partea ce rămâne să rodească iar,
Sufletul să aibă floarea la hotar.
Dacă-i luptă viaţa, să însemne oare
Cursa înarmării o justificare?
Pâinea noastră caldă e mereu o dramă,
Şi cu toate-acestea n-o băgăm în seamă.
Rând pe rând copiii vor să plângă parcă,
Mamele s-au dus, taţii să-i întoarcă.
Drumul pân-acasă e mai lung de-o milă,
Tu arăţi durere, el arată silă.