Când trenurile nu mai pleacă de la gară
Iar avioanele nu se ridică de la sol
Când n-am cu ce să mai ajung la tine
Îmi vine de pe bloc să sar în gol
Când marinarii se-ancorează-n larg
Taximetriștii au rămas fără volan
Când n-am cu ce să mai ajung la tine
Și plâng ca la un film irakian.
Atunci m-apucă disperarea
Mai bine aș chema salvarea.
Dar uit mereu că tu ești lângă mine
Pe toate vreau, chiar vreau să le las baltă
Dar uit mereu că tu ești lângă mine
Chiar lângă mine
Ești în camera cealaltă.
Când nu am bani să trec nici strada
Iar grijile din nou mă apasă
Când n-am cu ce să mai ajung la tine
Și nici la mine acasă.
Când totul mi se pare doar o glumă
La care nu mai râd decât cei mici
Când n-am cu ce să mai ajung la tine
Iar tu nu știi că sunt aici.
Atunci m-apucă disperarea
Mai bine aș chema salvarea.
Dar uit mereu că tu ești lângă mine
Pe toate vreau, chiar vreau să le las baltă
Dar uit mereu că tu ești lângă mine
Chiar lângă mine
Ești în camera cealaltă
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de disperare și neputință, generate de distanța fizică și emoțională față de o persoană dragă. Protagonistul se simte izolat și incapabil să depășească obstacolele pentru a ajunge la acea persoană, dar realizează că aceasta este mai aproape decât crede.