Dilimanjaro – Blasfemii

M-am tot gândit că Dumnezeu e-un criminal stupid
S-a confirmat când a venit sub forma Papei Benedict
Când eram mic mi s-a promis a lui împărăție
Să stau cuminte să aștept 3 zile ca Iisus învie
M-au pus să cumpăr cărți de rugăciuni și să le-nvăț
Dar să nu cred când alții-mi spun că asta e de fapt negoț
N-am vrut să cred că El e un rasist funebru
Da’ m-am convins când i-a pus pe cei săraci pe continentul negru
Mi-au spus să nu-mi fac griji. există un plan pentru tot
Dar m-am scârbit când am aflat de avort și că era de-acord
Că are o carte unde scrie atunci când te naști și mori
Și că ar fi plănuit și toate nașterile din viol
Mi-a dat 10 porunci, „să nu ucizi” părea bizar
Da’ntr-un final am văzut cam cine-i cel mai mare criminal
Mi-au spus că banu’i ochiul dracului, și ca să scap
A trebuit să dau bisericii toți banii pe care i-am adunat
Că toți suntem egali în ochii lui și-așa o să fim
Da’ la botez a trebuit ca să plătesc ca să devin creștin
Duminica s-a odihnit, normal, și tu ai obosi
Dar dacă El nu-i treaz ce căutăm la slujba a 7a zi?
Eu mă simt pus la zid cu cărți pline de venin
Scrise de „criminali” gen Newton, Tesla sau Charles Darwin
Totuși am spiritul fin, călătoresc pe căi astrale
Mă întâlnesc în alte dimensiuni cu odraslele Tale
Iisus mi-a dat un pont: pe muntele Kailash să fiu curat
Acolo a meditat și el 20 de ani, nu e ciudat
Că-n Biblie n-apare nimic. un manuscris mai mic, mai mare
Sau poate apare, dar multe biblioteci au ars „din întâmplare”
Eu vreau doar soare și iubire, lumină la polul nord
Fără soldați pe front și fără lideri mizantropi la bord
Eu chiar vroiam să merg la vot, dar sistemul e xenofob
Lumea îmi spune că-s străin, da’ toți trăim în disconfort
Unii-și omoară frați de-ai lor în numele lui Allah
Unii ioghini nu-și trăiesc viața, se mulțumesc cu Samsara
Unii-și rup mecla până-n Mecca doar ca să simtă o mângâiere
Unii se roagă acasă la ei, alții se roagă în castele
Unii-și iau cduri cu slujbe da’ nu le scot nicicând sigiliu
Alții prin Iehova comandă credința la domiciliu
Unii-și comandă chiar sicriul, alții se ard în crematoriu
Eu simt un Dumnezeu simplu, n-apare-n cărți, nu e notoriu
Nu are legi, nu are reguli și nici o energie sumbră
Alți zei au pagină pe facebook, își fac poză la ce mănâncă
Unii-și pierd mințile în junglă și brusc caută forța divină
Unii-l găsesc pe Dumnezeu după-un trip grav de ketamină
Eu îmi produc singur lumina, îți dau și ție înzecit
Cu toate astea, după tot ce zic, mulți spun că sunt prăjit
Și-aș mai avea multe frustrări doar că religia nu-mi permite
Astea sunt lucruri sfinte, vorbești de rău, faci baie-n oseminte
Printre morminte aș lua un craniu s-analizez propriul fizic
M-aș resemna că mi s-a poruncit să nu-mi fac chip cioplit
Când chipu-mi va fi ciopârțit de anii ce i-am resimțit
Poate voi spune Tatăl Nostru, dar îl voi spune diferit:
Tatăl Nostru care ești în cercuri elitiste împărțit,
Iartă-i pe toți cei curioși care au izbutit
Să dea răspunsul la ce mesagerii tăi n-au reușit
Nu e nimic, dacă trăiau acum, poate-ar fi izbutit
Regatul Tău fie slăvit atât timp cât nu-l numești „regat”
Căci banii pe care i-am donat nu-s ca să-ți construiești palat
Spune-i patriarhului să împartă din bucurii când e prea-fericit
Și dă-i curajul să spună „în numele Tatălui, am mințit”