Viața de închiriat
Nu am găsit niciodată un loc pe care să-l numesc „acasă”
Nu stau prea mult într-un loc ca să reușesc
Îmi cer scuze încă o dată, nu sunt îndrăgostită
Dar nu e ca și când m-aș supăra
Că inima ta nu prea se frânge..
E doar un gând, doar un gând..
Dar dacă viața mea este de închiriat
Și nu învăț s-o cumpăr
Atunci nu merit mai mult decât primesc
Pentru că nimic din ce am nu este cu adevărat al meu..
Întotdeauna am crezut că mi-ar plăcea să trăiesc la țărmul mării
Să călătoresc singură prin lume
Și să-mi trăiesc viața mult mai simplu
N-am idee ce s-a întâmplat cu acel vis
Pentru că aici nu a mai rămas nimic care să mă oprească..
E doar un gând, doar un gând..
Dar dacă viața mea este de închiriat
Și nu învăț s-o cumpăr
Atunci nu merit mai mult decât primesc
Pentru că nimic din ce am nu este cu adevărat al meu..
Între timp inima mea este un scut și n-o să-l las jos
Între timp mi-e atât de frică că voi eșua așa că mai bine nu încerc
Ce pot să spun. Trăiesc..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de inadaptare și frica de a se stabili undeva sau cu cineva. Protagonista simte că trăiește o viață provizorie, fără a se putea conecta cu adevărat la ceva sau cineva, temându-se de eșec și preferând să evite angajamentele.