Intro:
Stau și privesc spre largul apelor,
Vreau să-mi aduc în gând iubirea mea
Marea ascultă strigătul meu,
Dar mult prea necuprinsă-i depărtarea, doar depărtarea..
I.
Marea te-a chemat cu-albastrul său,
Dar să te pierd nu vreau.
Cât de-ndurerat e dorul meu,
Eu mării nu te dau.
O voi blestema cât voi trăi
De-mi va lua iubirea, din suflet
Știu că soarta n-o poți înfrunta,
Dar marea, sigur, da.
R:
Cântecul meu de iubire, vreau stea polară să-ți fie
Drumu-napoi să-ți arate, spre casa ta
Cântecul meu de iubire, inima ta să îl știe
Și cât vei fi de departe, nu vei uita.
II.
Mie mi-este dat mereu s-aștept,
Ne-ndurător destin,
Nu ești vinovat, dar nu e drept,
Să duc un veșnic chin.
Să nu îi dea cerul omului
Poveri cât poate duce, în viață,
Dar să-i dea din măreția lui
Credința dorului.
R:..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și suferința cauzată de depărtirea de persoana iubită. Cântărețul își exprimă speranța că iubirea sa va ghida persoana dragă înapoi acasă, în ciuda destinului nefavorabil.