(Diana)
Eram micuță și n-aveam minte,
Cu dulci cuvinte, tu mă-amăgeai!
Eram micuță și n-aveam minte,
Cu dulci cuvinte, tu mă-amăgeai!
Lasă-mă-n pace, ce faci cu mine,
Căci într-o zi tu vei regreta!
Lasă-mă-n pace, ce faci cu mine,
Căci într-o zi tu vei regreta!
(Costel)
Eu în armată, când am plecat,
Ți-am cerut mâna, tu nu mi-ai dat.
Eu în armată, când am plecat,
Ți-am cerut mâna, tu nu mi-ai dat.
Ia seama bine, ce faci cu mine!
Căci într-o zi tu vei regreta.
Ia seama bine, ce faci cu mine!
Căci într-o zi tu vei regreta.
(Diana)
Fugi de-aicea, ești un golan,
De-un an de zile îmi ești dușman!
Fugi de-aicea, ești un golan,
De-un an de zile îmi ești dușman!
De-un an de zile și-o viață-ntreagă,
Dorul de tine nu mă mai leagă!
De-un an de zile și-o viață-ntreagă,
Dorul de tine nu mă mai leagă!
Mergeam aseară pe stradă sus,
Văzui la poartă un doliu pus.
Mergeam aseară pe stradă sus,
Văzui la poartă un doliu pus.
Maică, măicuță, cine a murit?
(Fata drăguță ce te-a iubit!)
Maică, măicuță, cine a murit?
(Fata drăguță ce te-a iubit!)
Intru în casă, s-o văd mireasă,
Dorul de dânsa nu mă mai lasă!
Intru în casă, s-o văd mireasă,
Dorul de dânsa nu mă mai lasă!
Două steluțe după perdele,
Îi zic mândruței, la revedere!
Două steluțe după perdele,
Îi zic mândruței, la revedere!
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste neîmplinită, marcată de regret și pierdere. Protagonista își amintește de momentele în care a fost amăgită și de refuzul de a se căsători cu cel care o iubea, culminând cu scena tragică a găsirii doliului și a miresei decedate.