Parcă m-ai făcut, Doamne, de fier,
Să le duc pe toate singurel,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește.
Parcă m-ai făcut, Doamne, de fier,
Să le duc pe toate singurel,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește.
O viață am stat în picioare,
Și nimic nu m-a clintit
Cât a fost furtuna de mare,
Doar Dumnezeu m-a păzit.
O viață am stat în picioare,
Și nimic nu m-a clintit
Cât a fost furtuna de mare,
Doar Dumnezeu m-a păzit.
Parcă m-ai făcut, Doamne, de fier,
Să le duc pe toate singurel,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește.
Parcă m-ai făcut, Doamne, de fier,
Să le duc pe toate singurel,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește.
Le-am făcut singur pe toate
La nimeni nu am cerut
Când toți mi-au spus că nu se poate,
Dumnezeu m-a susținut.
Le-am făcut singur pe toate
La nimeni nu am cerut
Când toți mi-au spus că nu se poate,
Dumnezeu m-a susținut.
Parcă m-ai făcut, Doamne, de fier,
Să le duc pe toate singurel,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește.
Parcă m-ai făcut, Doamne, de fier,
Să le duc pe toate singurel,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește,
Dar și omul obosește
Ca și fierul ruginește.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de a fi fost făcut să suporte greutăți mari, dar recunoaște și limitele umane. În ciuda dificultăților, credința în Dumnezeu oferă sprijin și putere.