Singur… trist… supărat,
Nu mai rezist.
Vreau… doresc să am,
Dar sunt prea trist.
Și parcă nu am chef,
Chiar de nimic.
Câte-o lacrimă…
Se scurge încet pic cu pic.
Mă îmbăt cu parfumul tău amețitor,
Vreau să mă trezesc,
Dar cred că mor,
Că înnebunesc.
Ai părul creț și mintea luminată.
În ale mele brațe vreau să te strâng,
Dar frumusețea ta mă doboară câteodată,
Și îmi vine să plâng.
Dorm… visez… realizez
Că nu ești lângă mine,
Ating un înger.
Dar ce păcat… că nu ești tu, iubire.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și tristețe, accentuate de dorința intensă pentru o iubire pierdută. Naratorul se simte copleșit de emoții și incapabil să depășească starea de melancolie.