Atâtea lacrimi amare
Atâtea răni adânci
Sunt pe marginea prăpastiei
Te rog frumos dă-mi brânci
Sunt singur stingher
Privesc spre cer
Aș vrea să ating o stea
Nu mai pot… disper
Ia-mă de mână
Nu mai privi în urmă
Tristețea mă doboară
Și sufletul meu curmă
Înjunghie-mă pe la spate
Și fă-ți dreptate
Dacă ți-am greșit cu ceva
Te rog dă-mi moarte
Nu mai pot, am obosit
M-am săturat de privit
Nu mă ocoli, iubito
Că mă simt nimicit
Am fost un tâmpit
Eram greu de găsit
Când aveai nevoie de mine
Eu te-am ocolit
Plângeai și întrebai de mine
Nu vroiam decât
Să-mi fie mie bine
Te-am iubit de la început
Niciodată nu te-am crezut
Când îmi ziceai să-ți spun te iubesc
Rămâneam mut
Erai numai a mea
Mi-ai dăruit viața ta
Eu ziceam te iubesc
Dar eu te înșelam cu alta
Niciodată nu te-am iubit
Doar te-am folosit
Știu că sunt prea dur
Da’ nu pot să schimb nimic
Ți-am întors spatele
Acum regret păcatele
Fericit vroiam să fiu
Acum e prea târziu
Când simțeam că te iubesc
Te priveam într-un sicriu
Acum caut răspunsuri
M-am săturat de neajunsuri
Viața fără tine
Nu e deloc bine
Prea târziu îmi exprim sentimentele
Am rămas cu regretele
Din toate calitățile mele
Am rămas cu defectele
Hai ia-mă iubito cu tine
Mai repede
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al naratorului pentru acțiunile sale trecute într-o relație, culminând cu disperarea și dorința de a muri. El recunoaște că a greșit, și-a folosit partenera și acum se confruntă cu consecințele faptelor sale, simțindu-se nimicit de pierderea ei și de remușcări.