Refren:
Luați câte-un carnețel și melodia mea notați-o-n el.
DeZeA:
Sunt macabru,
îți tai capul, cablul și lumina,
îți torn benzină pe cort, admiră-i ruina.
Acuma, lăsând gluma, mi-aș pune dume și-n nume ca Alexandre Dumas.
Muzica mea-i zgomot, părerea ta,
dar zgomotul ăsta îmi aduce liniștea, ce-aș vrea?
Îmbogățire pe degeaba, să scap subțire când e groasă treaba.
Opera mea, o mare inginerie,
voi avea pe veșnicie rang de legendă vie
și-un tip cu amnezie de-acu-nainte
ma va ține bine minte,
o să mă mai știe.
Artificiile tehnice lasă petardele mască, soarele fără rază.
Strâng în casă bani ca să trimit un kamikaze în baza ta de fani!
Mă urăști, dorești să mă rănești,
dar ca să-mi pui gând rău, tre’ să și gândești!
Pui câinele pe mine? (ăla-i cățel!)
crezi că sperii hingherii cu pitbulli terrieri?!
Ești sub medie,
un emcee ce face rime dar știe doar să le scrie.
Te lovesc în m***e c-o carte de chimie;
tot nu văd pe fața ta vreo reacție!
Ai inspirație bolnavă, firește,
d-aia-ți lipsește pe piese, gândește.
Acum plătește-ți curentul hip-hop că ești restant,
l-ai furat constant.
Ai statură de liliputan, nu de titan,
dar spui enormități ca un gigant.
Refren:
Luați câte-un carnețel și melodia mea notați-o-n el.
DeZeA:
La zece acte am zero fapte bune,
dar când zic că fac rău, îl fac pe bune!
De mine se spune că sunt mai rar
decât răul de mare la un marinar.
Fac dume, nu doar rime.
E clar?! Sau iau un par să-ți intre-n cap bine?
Negi c-aș fi original? Ernest e martor
că eu vin chiar de la mama lor.
Din atâtea culori am ales umor negru,
te remarc imediat – detectez ușor jegul
și dacă afli
ce-i ăla emcee,
ai să vrei să fii
DeZeA o zi,
am și hands-free
să te pot lovi
în timp ce vorbesc la mobil.
N-am mobilă-n casă
ca iau masa la terasă și-o uit acolo;
acum mă plimb de colo-colo solo,
o să te lovesc c-o crosă până te văd jos
și-ncepi să crezi că golful e sport sângeros.
Sunt prof la școala vieții, azi înveți să mori,
te clonez ca să te asasinez de mai multe ori.
Tu decedezi, eu trăiesc clipa,
las sticla lui Ovidiu curată ca lacrima.
Prima regulă: evită-mă regulat,
că rapul meu e necurat și după părerea unui drac.
Ești moale dar tare-n gură,
așa agramat că vorbești fără punct și virgulă.
Îi spun lovitură prin în-toarcere când
revin să-ți f*t încă un rând de pumni.
Îl încânt c-un sunet mut p-un surd,
sunt absurd ca un pletos tuns scurt, atât!
Gândurile îmi fulgeră în minte
și mă tem că-ncep să spun lucruri trăznite.
Refren:
Luați câte-un carnețel și melodia mea notați-o-n el.
Sensul versurilor
Piesa este o demonstrație de abilități lirice și originalitate, cu un ton agresiv și metafore complexe. Artistul își afirmă unicitatea și superioritatea în lumea hip-hop, folosind un limbaj colorat și provocator.