Deodatus – Doar Unul

Să nu îmi dai dreptate,
Prin vorbe, ci prin fapte.
Cuvinte oarbe în șoapte,
Cad ca stelele în noapte.
Crucea, lemnul Domnului Iisus,
Din rugăciunea Lui a venit de sus.
Cu bucurie S-a Născut aici la noi,
A știut că va fi vândut într-o joi.
Totuși a rămas aici să ne dea viața,
Să ne ferească din fața morții hoață.
Și a crescut încet cum e normal,
Știa că va fi vândut de un hamal.
Cuvântul Lui tăia regii și fariseii,
Cei care azi se numesc ei ateii.
Dar tot Cuvântul Lui liniștea și marea,
Îndrepta cărarea, indulcea și sarea.
Aducea ploaia vie peste păcătoși,
Și tot El îi usca pe ei, cei norocoși.
Hrana de trup și suflet era și este,
Nu ai cum să spui că-i o poveste.
Căci El e stâlpul vieții, steagul viu,
A zgonit păcatele noastre în pustiu,
Și a dăruit mântuire pe norul auriu.
Sufletul meu nu știu cum să-l descriu,
Unde va fi casa lui când nu o să mai fiu,
A corpului meu știu, va fi un sicriu.
Și mulțumesc Lui Dumnezeul blând,
Că-mi dă șanse mii rând pe rând.
Ca eu să mă îndrept să fiu ca sticla,
Firea mea de Om să-mi umple clepsidra.
Să fiu Om, două litere pe un cuvânt,
Între trup și suflet nu e un legământ,
În cer și pe pământ ne veghează rănit,
Dumnezeul Nostru, cel de noi răstignit!
Nu doar în trecut ci și în ziua prezentă,
Nu e secundă durerea în El absentă!
Noi suntem sursa Lui de suferință,
Când El S-a Născut dintr-o Ființă
Străină nouă, nedescoperită de știință!
Ci doar El știa de Mama Sa, înaintea Sa.
A ascuns chiar și de Ea vizita Lui aici,
Nu i-a spus că va primi lovituri de bici,
De judecata ce-o va primi de la strigoi,
Că va fi scuipat, însetat, hulit de noi,
Pus pe lemn ținut de cuie drept răsplată,
Aici să ajung nu aș fi vrut vreodată,
Să povestesc care a fost a Lui Soartă.
Și iată înhămați cu limbile de seceră,
Cu sânge și inimă putredă de holeră,
Cum strigă în mulțime Baraba, Baraba,
Pe criminalul căruia îi tremura barba.
Sună hilar, bizar, grotesc erau posedați,
Sedați de răutate erau chiar și soldați,
Erau mulți sectanți și foști ai Lui frați,
Care ascultară cuvintele de veste bună,
Baraba, Baraba mai toți strigau împreună.
Puține guri mărturiseau pe Hristos!
Țipau, plângeau dar fără folos.
IISUS se auzea departe în valea morții,
Dumnezeu lăsat de om în voia sorții!!!
S-a lăsat Dumnezeu la mila viermilor!
Nici îngerii nu puteau crede ochilor
Cât sacrificiu face Tatăl lor din nor,
Ca tu să trăiești azi prin El și Creator,
Să nu mai fii vită în drum spre abator,
Ci să fii parte din planul Lui de viață,
În siguranță, îngrijit, mângâiat pe față.
Câtă iubire și atașament veșnic etern,
Ne-a demonstrat Hristos nouă solemn.
Chiar și pe Cruce înainte de-ai părăsi,
El spunea iartă-i Doamne și nu-i pedepsi.
Duhul și-l dădu Iisus sub mii de priviri,
Câțiva erau triști cu formă de trandafiri,
Palizi și fără viață stinși de ce simțeau.
Cei mulți bucuroși mai că aplaudau,
Nu-și mai putea lua ochii de la cruce,
Satisfăcuți de reușita lor dulce,
Însetați de sânge ca-n mitul de vampiri,
Râdeau și se bucurau mai toți din priviri.
Cei necăjiți cu inimile sfărâmate,
S-au întâlnit cu Iisus pe neașteptate.
Mare a fost bucuria și a ținut o viață,
Văzându-l ei înviat a treia zi de dimineață.
Dărâmați acest templu și Eu Îl voi ridica
La loc în trei zile, ei nu au înțeles nimica
Dar tot au dărâmat templul pe Iisus,
Iar Iisus S-a ridicat exact cum a și spus.
Mare Ție puterea Doamne și e bine așa,
Bine că se află doar în Mâna Ta,
Căci doar Tu știi ce să faci cu ea.
Noi nu am avut și nu avem putere,
Dar am putut să Te umplem de durere!
Nu sunt ironic și Tu știi Doamne Iisuse
Ce vreau să spun din cele spuse..
Hristos a înviat e viu pe veșnicie
În inima creștinului e mare bucurie
Dar totuși simt că Iisus nu se simte,
Se simte, cum cineva încă Îl vinde,
Fie prin cuvinte, prin fapte și trai,
Nu trăim blânzi, ci am rămas putregai.
Avem timp aici pentru trei mântuiri,
Dacă ne-am crede mai mult în simțiri.
Dacă am vedea și recunoaște Duhul vieții,
Să înțelegem că la finalul drum al morții,
E învierea Lui Hristos Domnul Învățător,
Al nostru Îndrumător, către Creator,
Să fim o familie cu copii mici și mari,
Să nu trăim dictați de aur și dinari
Să trăim să viețuim prin Duhul Sfânt,
Care S-a coborât aici pe pământ,
Să ne ridice la Cerul fără de noapte,
Cu Bunătatea Lui să ne îndoape,
Să ne iubească acum și pe eternitate,
Viața nu are moarte nu viața reală,
Bate și ți se va deschide fără îndoială
Iisus e Cel ce bate la inima ta mereu,
Căci asta e ce face și Tatăl Dumnezeu.