Demo – Scrisoare

Totul a-nceput ca un pariu, n-aveam cum să știu
Că pun suflet repede, și acum mi-e pustiu
În momentele grele, mă apuc să scriu
Mă liniștesc făcând asta, chiar dacă e târziu
Mi-aduc aminte acum câțiva ani de zile
Am venit cu un tovarăș după tine
M-am îndrăgostit cu timpul, ai reușit să mă orbești
Spunându-mi că s-a terminat, că nu mă iubești

M-am luptat zi și noapte, te voiam înapoi
Îmi simțeam inima slabă și sufletul greoi
Până în seara aia, când te-ai gândit la noi
Că ai greșit, că mă iubești și că vrei să fim amândoi
Am pus suflet, țineam din ce în ce mai mult la tine
Făceam orice… ca să-ți fie ție bine
Dar din păcate, cu timpul nu știu ce s-a-ntâmplat
Nu ne mai înțelegeam, ne-am și certat
––––––––––––––
A fost grav. Simțeam cum se cutremură pământul
Aflasem că m-ai înșelat, și nu cu gândul
Dar te-am iertat, însă tu nu ai mai acceptat
Ai ales să punem capăt la tot și-ai plecat
Eram praf, nu mai eram eu, eram terminat
Nu realizam, nu puteam, însă tot am încercat
Să ne-mpăcăm, dar n-am mai reușit
Am încercat să înțeleg, faptul că ne-am despărțit
Timpul a trecut, aveam o relație bună
Eram buni prieteni, mă amuza cum suna
Ne povesteam întâmplări frumoase, ce-am mai făcut
Când îmi vorbeai simțeam fiori ca la-nceput
Îmi aduc aminte, ziua aia de vară
Când îți doreai să mergi la mare, parcă a fost odinioară
Nu aveam bani atunci, dar am făcut tot posibilul
Pentru tine știi bine, faceam imposibilul
–––––––––––––––––
A fost frumos, faceam poze multe cum îți plăcea ție
Ne distram de minune, amintiri pe hârtie
Ne iubeam mulți, știi bine erai a mea tentație
Pentru tine, iubita, am cea mai mare admirație
5 februarie, ultima dată, când ai sunat
Am plecat la București, aveam multe pe cap
Și de-atunci, nu ne-am mai căutat
21 septembrie, cineva m-a sunat
Mi-a zis că ești-n comă, cerul s-a-ntunecat
Am picat jos, cu greu m-am ridicat
Nu credeam, am zis, nu poate fi adevărat
În grabă, am plecat spre tine, eram disperat
Refuzam să cred asta, încă nu s-a terminat
Cu lacrimi în ochi, rugându-mă în spital am intrat
Ca un nebun, peste tot te-am căutat
Am stat acolo, cu tine până dimineața
Plin de durere și cu lacrimi pe față
Vestea că ai decedat m-a făcut să-nebunesc
Nu mă-mpac cu ideea că e ceva firesc
Iubita, dacă mă-asculți de-acolo de sus
Să știi că nimeni n-a fost mai presus
Decât tine, te iubesc până la cer și-napoi
Poate că-ntr-o zi vom fi din nou amândoi.

Sensul versurilor

Piesa descrie o relație tumultoasă, marcată de infidelitate și despărțiri, culminând cu moartea tragică a iubitei. Naratorul își exprimă durerea, regretul și dragostea eternă pentru ea, incapabil să accepte pierderea.

Lasă un comentariu