Deliric 1 – Scrisoare Pentru Iisus

Te-ai pus pe cruce de fraier, Iisuse,
Că oamenii-s tot muci cu febră și tuse,
Cu flegme pe buze, cu temeri și scuze,
Cu germeni în spuse, cu Cerber în cuget,
Ce discerne cu fulger, digeră cu ulcer
Și disperă când nu e cel ce ‘dispere’ să urce.
Da’ îngeri au cancer la aripi și acum zboară-n jos,
Da nu-s îngeri, au draci, e totu’ pe dos.
Pământu-i frumos, verde l-a pictat tactu’ ca blegu’,
Că dacă-l făcea gri, poate nu vedeam jegu’,
Poate nu vedeam negru din orice respir,
Poate nu-mi lipsea muzica din textu’ lui Shakespeare.
Da-s toți surdo-muți, creștini urâți,
Pășind pe spini desculți, copii născuți cărunți,
Cerșind cu jind la adulți, scăpând de cruci,
Să-i uți, să nu-i aduci în lumea asta de ciuti.
Suntem deja prea mulți, am zis.
Copii născuți cărunți, cerșind cu jind la adulți,
Scăpând suspin din burți, să-i uți,
Să nu-i aduci în lumea asta de ciuti.
Suntem deja prea mulți.
Ai cuie-n mâini de fraier, Iisuse,
Și tu ne găsești scuze.
În curând o să plouă cu obuze,
În chipuri de președinți morți sub muze.
Pământu-i plin de vampiri cu ventuze,
Ce sug sângele negru să-și hrănească roboții.
Vii cu vinul, morții cu morții lor,
Hoții cu preoții, ne prostesc cu toții.
Ne iau cu ‘porții’, prea puțini morți?
Oamenii-s fiare, câini se bat pe pâini cu fiare-n mâini,
Porcii poartă de mâine.
Tactu’ a uitat de noi, atunci noi cui ne închinăm?
Și-avem gaz în cer să-l intoxicăm.
Am 16V, motor de 6 litri, 500 cp,
Când trec pe șosea pitipoancele pică,
Fraierii dau flegme de oftica,
O mână pe volan, una pe sticlă,
Da nu uit să mă-nchin când trec pe lângă biserică,
Un pic de coca’n torpedo lângă o icoană mică.