Mi-aduc aminte când credeam că-i totul simplu,
Și-a trecut timpul și realizez că nu-i totul sigur și tot-i singur.
Ma simt stingher cu frații aproape, mie greu să fiu sincer prefer să tac, vorbesc prin fapte,
Că stau treaz în fiecare noapte cu ochii în tavan, că tata are nevoie de bani, îmi trebuie un plan.
Am 26 de ani, o ard cu aceiași golani, în buzunar aceiași gologani.
Pietrele din șosea acum sunt bolovani și mie greu să țin mâna pe volan să merg drept.
Că-s pune mâna pe trancan, mă doare-n plua! Ce-i corect?
Și uită tot ce am zis, uită tot ce am scris,
D-aici scapi ori tu, ori eu, mă doare-n plua ce am promis.
Că asta-i granița dintre vis și coșmar, un abis la hotar purtat de Styx în aval,
Și ajung fix pe alt mal, soto nu recif de coral.
De-aia doar când pun mâna pe pix sunt normal, și scriu ce-mi spune inima și uit ce-a fost
Și aștept și eu să vină, că altfel nu are rost,
Și aștept răspuns de la Dumnezeu, când ochii băiatului meu o să-mi zică:
„Te înțeleg, tata, că a fost greu!”
Sensul versurilor
Piesa exprimă lupta cu greutățile vieții, sentimentul de singurătate și nevoia de a găsi un sens. Naratorul așteaptă un viitor mai bun și speră să primească înțelegere și acceptare din partea fiului său.