Suflet mai tăcut ca noaptea,
Rătăcind ca vântul,
Cum să-ți spun că eu nu-s șoapta
Ce îți dă răspunsul?
Nu plânge, nu spune
Nimic când eu voi pleca,
Zâmbește și mâine,
Așa cum îmi plăcea.
Și ți-am lăsat, și ți-am lăsat azi tot,
Inima mea pe tavă toată,
Și n-o să uit, și n-o să uit, nu pot,
Niciodată,
Și ți-am lăsat, și ți-am lăsat în gând,
Cea mai frumoasă noapte albă, albă,
Și vei rămâne visul meu de-o zi
Din altă viață.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei despărțiri iminente și regretul pentru o relație pierdută. Naratorul își lasă inima pe tavă, dar recunoaște că nu poate oferi răspunsuri și anticipează plecarea sa, lăsând în urmă amintirea unei nopți albe.
