Și peste umerii albaștri
Spre întunericul ceresc,
Se prind săruturi de lumină..
Ah! Nici nu știi cât te iubesc!
Vulcan privirii mele oarbe,
Erup sub raza ta solară..
Tu ești osânda vieții mele
Și-a universului povară…
În constelații răvășite,
În visele-mi târzii și grave,
Tu ești un înger de lumină
Ce leagă două lumi de ape.
Umbre cerești te înfășoară,
Iubire fragedă și dulce…
Ah, te zăresc întâia oară
Și chipul tău în gându-mi trece..
Hrănită cu vise iluzorii,
Te-am pus în colțul meu uitat de cer,
Himera-a nopților de gheață
Ce dormi sub pleoape de mister.
Întinde-ți mâna ta de vise,
În vise blonde să aluneci,
Săruturi stranii te așteaptă!
Tu, cu privirea ta le spinteci,
Precum un dans, în pași de doi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și idealizată, plasată într-un context cosmic și oniric. Persoana iubită este văzută ca un înger de lumină, o himeră a nopților, hrănită cu vise iluzorii.