Mă trezesc în frigul absenței tale
și mă rog pierzând orele în camera mea
îmi amintesc fiecare lacrimă care-a fost a noastră
mă doare inima, mă doare inima.
merg pe poteca pe care am construit-o împreună
și ating o liniște profundă în inima mea
fug de dorința unei iubiri profunde
și mă mint din nou pentru a nega absența ta.
această absență prea mare
prea dură, prea neînțelegătoare
îmi rupe în bucăți rațiunea.
această absență mă dezbracă
de nelămuriri și umbre
și-mi arată iubirea ta.
această absență doare
în adâncul sufletului
și îmi spulberă visele și răbdarea.
această absență de gheață
de piele, de liniște
numără orele fără milă.
această absență infinită
de noapte și zi
nu are final.
a fost atât de ușor să zici că un adio
va vindeca rănile făcute în sufletul meu și al tău.
această absență îmi strigă că viața ia sfârșit
pentru că nu vei veni, nu vei veni.
uite vezi, planul tău nu a ajutat la nimic
pentru că nimic nu face timpul să fie umbra inimii mele
uite vezi derutat și fără să-mi păstrez calmul
cât mi-aș dorii să te văd și să uit tot.
această absență îmi strigă că viața ia sfârșit
pentru că nu vei veni, nu vei veni.
și mă doare indiferența ta
și amintirea ta îmi face inima să bată
cum să te uit dacă nu vreau
pentru că fără iubirea ta eu mor!!!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă resimțită în urma absenței unei persoane dragi. Vorbitorul se luptă cu amintirile și cu dorința de a uita, dar realizează că absența acestei persoane îi afectează profund viața și îl face să sufere.