Maică, măiculița mea,
De ți-o fost dragă lumea
La urât nu mă-ndemna,
La urât nici nu mă da.
De ți-o fost drag a trăi
La urât nu mă sili,
Nu căta argintului
Și mă da urâtului.
Că argintului șede-n ladă,
Urâtu-i stană de piatră,
Urâtu-i negru pământ,
Toată viața-l ai în gând.
Sensul versurilor
O rugă către mamă de a nu o îndemna spre o căsătorie nefericită, doar pentru avantaje materiale. Ea preferă sărăcia decât o viață alături de un om urât, care o va face nefericită.