Cât îi de frumoasă hora
De la Ipotești,
Vină, lume, de îndată
Să o învârtești,
Hora asta-i legănată
De flăcăi din sat
Și de fete bălăioare
Cu dor de jucat.
Dumnezeu o dat la noi
Codrii murmurând,
„Floare-albastră” în poieni
Și „Luceafăr” sfânt,
„Lacul” încărcat cu nuferi
Și „Plopi fără soț”,
Binecuvântați suntem
Și frați, și nepoți.
Cătălina cea frumoasă
Aici s-o născut,
Toate vorbele cu tâlc
Nu pot să le uit,
De-ai căta în lumea toată
N-ai cum să-ntâlnești
Un luceafăr de poveste
Ca la Ipotești.
Când luceafărul coboară
Peste codrii lin
Atunci sufletul mă-ndeamnă
Eu aici să vin
Să-l văd strălucind în zare
Cum l-am mai văzut
Când eram doar o copilă,
Hăt, mai de demult.
Refren:
Hai la Ipotești
De vrei să-ntâlnești
Oameni buni, frumoși,
Cu toți norocoși!
Sensul versurilor
Piesa evocă frumusețea satului Ipotești și amintirile legate de copilărie și tradițiile locale. Este un omagiu adus locului natal și valorilor umane.