Hai poftiți cu noi la nuntă
Să fie lume mai multă
Că-i nuntă de gospodari
Cântată de lăutari,
I-auzi cobza cum mai sună,
Cum corzile se frământă,
Cântă de răsună satul,
Ca al nost’ cobzar nu-i altul.
Iaca-ncolo pe cărare
Vine și o lele Floare
Cu bucatele în oale,
Dar cu gându-i la sarmale
Că-s de mâna ei făcute
Și-n curechi îs învârtite,
La toată lumea să placă
C-asta-i nuntă și nu-i șagă.
Vai de mine, druștele
Or mâncat găluștele,
Și săracii vătăjei
Or mâncat la printrejei,
Vătăjeii s-o-necat
Și n-au gură de strigat,
Dar strigă drușcuțele
Cât le țin gurițele.
Eu de-amu mă duc acasă
Că nunta moldovenească
Făcută cu meșteșug
Ține și trei zile-n rând,
Și m-o mai chemat pe vale
La o altă adunare
Și de nu m-oi învoi
Nuntașii or bănui.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera festivă de la o nuntă tradițională moldovenească, cu muzică, bucate alese și voie bună. Versurile evocă obiceiurile și personajele tipice ale unei nunți de la sat.