Cânta sus o turturea,
Doamne, cum trece vremea,
Eu în cale m-am oprit,
Inima mi-o tresărit,
Cât ești tânăr nu gândești
C-anii trec și-mbătrânești,
Tot așa gândeam și eu
Să stau tânără mereu.
Te zbați și aduni avere,
Treci ușor peste durere,
Pe cine nu lași la greu
Devine dușmanul tău,
Și mereu cauți norocul
Peste tot și în tot locul
Și când vezi că l-ai găsit
Vezi că ai îmbătrânit.
Lume-n viață cât mai poți
N-asculta vorba la toți,
Nu strânge în ladă banii,
Tu nu vezi cum se duc anii?!
Mai ciocnește-un păhăruț,
Mai iubește un drăguț,
Cu-atâta rămâi din viață,
Ascultă a mea povață.
Refren:
Anii trec și se duc,
Bătrânețile m-ajung,
Ce n-aș da să-i opresc
Și să nu îmbătrânesc.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii ireversibile a timpului și a regretului că anii tinereții se duc. Îndeamnă la trăirea vieții, la bucurie și iubire, în loc de acumularea de averi, deoarece timpul pierdut nu se mai întoarce.