Colo, colo, după deal
Este-un beci de păcurar,
O turmă de oi păștea,
El la fluieraș cânta.
Și numai o miorea
Sta-n genunchi și se ruga
La Măicuța Precista
S-o scape de iarnă grea.
S-o scoată din iarnă-n vară
La drăguță primăvară
Că dar îi va dărui
Și frumos o va cinsti:
La Crăciun cu lapte bun,
La Ispas cu dulce caș.
Sensul versurilor
O baladă pastorală tristă despre o oaie care se roagă la Maica Precista să o scape de iarnă, promițând ofrande. Piesa evocă un sentiment de vulnerabilitate și speranță într-un cadru natural aspru.