Se-aud câinii de la stână
Și buciumul cum răsună,
La marginea codrului
Badea-al meu cu turma lui.
Ciobănaș cu turma-n vale,
S-o-nnoptat, de-amu-i răcoare,
Bagă-n strungă oile
Și-n ocol mioarele.
Că vin lupii prin pădure,
Vreo mioară să nu-ți fure
Și fă focul-n dosul sânii,
Păzește turma cu câinii.
Sar scânteile din foc,
Badea doarme sub cojoc,
Gându-i fuge tot la mine
Dorul să și-l mai aline.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui cioban și legătura lui cu natura, turma și iubirea. El își petrece noaptea având grijă de animale, în timp ce gândurile îi zboară la persoana iubită.