Daniel Vişan-Dimitriu – Talion

Dacă iubesc trandafirii? Desigur!
Asta nu-nseamnă că sunt trandafir
cum unii spun și mă fac să mă mir,
dar că îmi plac cel mai mult, vă asigur.

Dacă sunt bun cu tot ce mă-nconjoară,
nu-nseamnă că n-am în jur supărați
nu doar pe mine: pe viață, pe frați;
Ce pot să fac? Lor le place să-i doară.

Dezamăgirilor, cred că sunt nașul:
plec și îmi iau o tăcere ca scut
căci, din momentul când a apărut,
cel ce evită furtuna, nu-i lașul.

Spun ce gândesc și îmi place-adevărul,
dar dacă doare, mai bine evit
și îl păstrez doar în gând, liniștit:
fac să dispară din Eden chiar mărul.

Nu sunt perfect și nu sunt campionul,
dar, când mă supăr ori când sunt iubit,
totul întorc îndoit, înzecit,
sincer în legea ce-o știu: talionul.

Sensul versurilor

Piesa explorează complexitatea emoțiilor și a reacțiilor umane. Vorbitorul reflectă asupra iubirii, adevărului și a modului în care răspunde la bine și la rău, subliniind ideea de echilibru și reciprocitate.

Lasă un comentariu