Pe strada amintirilor cu tine,
Pășesc ades și simt că-mi ești un vis
Ce intră-n cerul meu și îmi devine
Cărare când mi-e drumul indecis.
Iar pașii mei, cu grijă, urcă, urcă,
Se-ndreaptă spre clădiri de gânduri noi
Ce par că orizontul îl încurcă,
Dar nu pot face drumul înapoi.
Cărarea se transformă și-mi apare
Alături, ca o strângere de braț
A unei vieți ce vrea cu-nfrigurare
Să-mi fie împlinirea de nesaț.
Și dor să-mi fie, vis și alinare,
Când timpul meu începe-a se-nclina
Pe strada fără de asemănare,
Cu amintiri ce nu se pot uita.
Daniel Vișan-Dimitriu
(15 dec. 2024, Craiova)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra amintirilor prețioase dintr-o relație trecută, văzute ca un ghid în momentele de incertitudine. Amintirile devin o sursă de dor, vis și alinare, imposibil de uitat.