Daniel Vişan-Dimitriu – Șaua pe Cal

(După Mihai Eminescu – Sara pe deal).
Seara, în bar, stă și se uită cu jale:
În buzunar, nu prea mai are parale,
Iar împrejur sunt multe fete frumoase
Ce l-ar iubi, căci multe sunt păcătoase.
Muzica lui se-aude iară și iară,
Ochii lui mari se pierd în fum de țigară,
Sus, pe tavan, scapără leduri mărunte,
Iar un bețiv vrea să-l sărute pe frunte.
Parcă ar ști ce necăjit e, săracul,
Că nici acum n-a reușit să ia bacul
Și-a învățat (vreo două zile, tot anul),
Dar n-a știut unde să meargă cu banul.
Dac-ar putea, ar vrea în timp să se-ntoarcă
La primul an (sunt mulți ani de când încearcă)
Și nu e prost, dar bacul ăsta e, parcă,
De netrecut, numai de nervi îl încarcă.
Mai sunt și-ai lui, încă îl țin în spinare,
Nu-i mai dau bani și-asta îl doare mai tare,
Se ceartă des ziua, dar mai ales seara
Și toți aud, lumea-i cunoaște povara.
Poate curând, la jocuri de păcănele,
Va câștiga și ar scăpa de belele,
La bar ar sta chiar și o noapte întreagă,
Ore în șir s-ar mai cinsti cu vreo dragă.
Numai că azi stă c-un prieten (pe bune!),
Nu mai au bani și ar mai vrea niște-alune,
O duce greu și este vina lui toată
C-ai lui au pus șaua pe cal dintr-odată.
Daniel Vișan-Dimitriu
(14 mar. 2015, Vol.”Parfum.. vesel”)