E-același loc. Ce faci, te-ntorci, acum?
Nu, nu-i același! Iarăși mi se pare
c-apusul este răsărit de soare
iar pașii tăi se-aud pe vechiul drum.
Am și uitat de ce-ai plecat, dar știu
cum mergi și cum respiri, îți știu privirea,
deși ți-am șters, adesea, amintirea
din sufletul ce-a devenit pustiu.
Nu-s pașii tăi și, sigur, îi confund.
Sunt alții, mult mai siguri, hotărâți,
ce visurilor mele corespund.
Nu poți fi tu, nu-s pașii coborâți
din lumea-n care nu pot să pătrund.
Încerc, prin amintiri, să te ascund.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de nostalgie și regret față de o relație trecută. Naratorul aude pași care îi amintesc de persoana iubită, dar realizează că aceștia nu sunt ai ei, ci ai cuiva nou, mai potrivit. Încearcă să păstreze vie amintirea persoanei dragi, chiar dacă aceasta nu mai face parte din viața sa.