Mă odihneam, când ziua să se-ncheie,
În părculeţ, şi-apare o femeie
Cum rar mai vezi la orele de seară
Neînsoţită, -n mână c-o ţigară,
Şi c-o ţinută rară, bizantină,
În mersul mlădios, ca de regină.
Privirea-mi se-agăţa, cu disperare,
De ochi, de buze, şolduri, de picioare,
Când, dintr-odată, plină de-ncântare:
– Oooo, bună ziua, ce plăcere mare!
V-am fost elevă, seria.. cutare.
Şi ne-am pupat, dar, ce dezamăgire!
A fost formal, şi vă spun cu mâhnire:
Voiam mai altfel, ca de.. întâlnire.
Daniel Vişan-Dimitriu
(27 oct. 2014, Vol.”Gândul pierdut”)
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire neașteptată cu o fostă elevă, care trezește nostalgie și un sentiment de dezamăgire. Naratorul își amintește de o atracție trecută și regretă că întâlnirea nu a evoluat într-un mod mai romantic.