Lasă-mi gândul să plutească,
Să-ți privească-n voie trupul
Când se zbate-n el dorința,
Vie-n visul fără scrupul.
Vreau s-o văd în frământare,
S-o pictez ca pe o formă
Care mi se potrivește
Și-i cu visul meu conformă.
Dacă-apare în reflexii
Din căprui ce-o deconspiră,
Vreau ca gândul meu să fie
Tartorul ce o admiră.
Și o vrea în brațe-flăcări,
Și o vrea nelegiuită,
O surprinde și o leagă
Pe vecie, ca iubită.
Dacă-ți place cum te-atrage
Cu plutirea lui ușoară,
Nu-l rata! – cuprinde-i zborul
Ca pe-un vis cu o comoară.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința puternică a eului liric de a admira și poseda persoana iubită, atât fizic cât și spiritual. Este o declarație pasională despre atracție și legătura eternă.