Trec prin fumul de țigară
Cu privirile… lulea,
mai mijite, mai în doară,
dar sunt, fix, la masa ta.
Mai coboară pe sub masă,
se rotesc, aiurea, -n fum,
te învăluie… Frumoasă!
… iar țigara mea e scrum.
Mă ating degrab’ la coaste..
Parcă una.. n-aș avea!
Gânduri pline de contraste
îmi șoptesc: e coasta ta.
Mă ridic, mi-adun curajul,
dar mă simt ca un boboc
pregătindu-mi, grav, tirajul
de cuvinte: “Ai un foc?”.
Sensul versurilor
Piesa descrie momentul de atracție și curajul timid de a iniția o conversație. Protagonistul este fascinat de o persoană și își adună curajul să o abordeze, cerându-i un foc.