Daniel Vişan-Dimitriu – Da

Era doar una la părinți,
Iar el – un terchea-berchea
Ce-ntruna se ruga la sfinți
Să-i fie ea perechea.
Căci tatăl ei era primar
În satul de sub coastă;
În rest, nu prea avea habar
De ce-o vrea de nevastă.
Se pare că s-a-nduioșat
De ruga lui prea-sfântul,
Iar fata s-a amorezat
Și … gata legământul!
Primarul n-a avut de-ales,
Le-a dat chiar și bolidul,
Dar a lăsat de înțeles
Că n-ar prea vrea partidul.
Că este cam recalcitrant
Și-i ține în blesteme,
Ba chiar că e intolerant,
‘i-njură pe-orice vreme.
Dar dacă membru s-ar făcea,
Ar fi un om de bază
Și-orice partid pe loc l-ar vrea,
Căci pe-alții-anihilează.
Și ar mai fi cum ar mai fi,
Ar trece ei și de-asta,
Dar trebuie ca peste-o zi
Să zică “Da” nevasta.
Păi vezi că eu uitai să spui
Că fata cea curtată
Avea o mamă ce, hai-hui,
Era mai mult plecată.
Așa că el, a doua zi,
S-a dus c-o mutră acră
La tren, că dacă o veni
Să-i spună: – Mamă.. soacră.
Să vezi ce plan făcut-am eu
Cu fata lu’ matale,
Că și ea mă iubește, zău,
Vreau “Da”-ul dumitale!
Spuneam de acră pe mai sus,
Dar stai să vezi trăsnaie
Că nicio vorbă n-a mai spus
Socriței cea bălaie.
Cu formele de top-model,
Cu buze senzuale,
Că a uitat de tot de el,
Și nu i-a zis “matale”;
De-atunci a mai trecut un an,
De nuntă nu-i mai pasă
Și-o caută ca un Don Juan,
Când nu-i primaru’-acasă.
Acum, eu nu știu câți de “Da”
A vrut ca să obțină,
Dar ăla care trebuia,
Nu cred c-o să mai vină.
Daniel Vișan-Dimitriu
(29 nov. 2014, Vol.”Parfum.. vesel”)