Sunt, de o vreme, un biet cerșetor
care se luptă c-o viață mai grea,
și vă încânt, în al vostru décor,
cu o poveste ce-i numai a mea.
Zilele-n care mai bine-am trăit
sunt, printre gânduri, doar frunze în vânt
care-și așteaptă, demult, un sfârșit
scris în destinul ce-mi spune să cânt.
Sunt amintiri dintr-o lume de vis,
plină de dragoste, -n care, copil,
totul era la-ndemână, permis,
într-un decor cunoscut și stabil.
Soarta a vrut ca familia mea
să se-mbarce în trenul spre cer
și să mă lase pe lume c-o stea
fără lumină, pierdută-n mister.
Toată căldura de-atunci s-a pierdut,
și doar crâmpeie-mi apar uneori
din partitura în care-am avut
file ce s-au risipit printre nori.
Vin să vă cânt doar ce îmi amintesc
dintr-o poveste, cu jale și dor,
căci, peste timp, și acum o iubesc
chiar dacă sunt doar un biet cerșetor.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vol.”Călător prin gânduri”)
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui om ajuns cerșetor, care își amintește cu nostalgie de vremurile fericite din copilărie, pierdute odată cu moartea familiei sale. Acum, el își cântă povestea cu jale și dor.