Daniel Max Dragomir – Niciodată Nu E De Ajuns

Draga mea, te sufoc, sunt imatur, ai dreptate
Știu, ai nevoie de spațiu. Punct.
Așa că ia de la mine o gură de aer
O să regret toată viața mea că am fost un fraier.
Uneori aș vrea să fiu supererou
Dar tu mă vezi ca fiind doar subalternul tău
Deși mă lupt cu o lume întreagă pentru tine
Mi-e greu să reușesc să fac să-ți fie bine
Dar nu-i nimic, am încercat, m-am chinuit, ți-am demonstrat
De fiecare dată când credeai că sunt un altfel de bărbat
Nu sunt o sursă infinită, doar o poză reușită
Care zace rătăcită prin poșeta ta.
Și nu pot să înțeleg de ce
Oricât aș încerca
Și oricât de tare aș fi
Pentru tine, draga mea.
Niciodată nu e de ajuns
Și nu pot să-mi dau seama de ce
Aștept ca întotdeauna un răspuns
Care să-mi îndulcească drama, teama.
Niciodată nu e de ajuns
Și nu pot să-mi dau seama de ce
Aștept ca întotdeauna un răspuns
Care să-mi îndulcească drama, teama.
Și rag, și tac, și sparg, și fac ce fac
Și frate, jur că o să fac infarct instant
Dacă diseară o strâng în brațe și își dă ochii peste cap
Și începe să se plângă, iar eu flutur steagul alb
Cu toate astea e a mea și eu al ei și doar al ei
Eu o iubesc ca un nebun și ea mă iubește în felul ei
Și oricât de tulburi ar fi apele și zile de pline
În gândul meu mereu îmi zic „Inima mea, va fi bine”.
Și nu pot să înțeleg de ce
Oricât aș încerca
Și oricât de tare aș fi
Pentru tine, draga mea.
Niciodată nu e de ajuns
Și nu pot să-mi dau seama de ce
Aștept ca întotdeauna un răspuns
Care să-mi îndulcească drama, teama.
Niciodată nu e de ajuns
Și nu pot să-mi dau seama de ce
Aștept ca întotdeauna un răspuns
Care să-mi îndulcească drama, teama.
Tot ce fac și tot ce zic te nemulțumește
Și te transformi în una care nu iubește, dădăcește
Noi suntem siamezi, să stăm tot timpul împreună
O să-mi fac bagajele și o să mă mut direct pe Lună.
Niciodată nu e de ajuns
Și nu pot să-mi dau seama de ce
Aștept ca întotdeauna un răspuns
Care să-mi îndulcească drama, teama.
Niciodată nu e de ajuns
Și nu pot să-mi dau seama de ce
Aștept ca întotdeauna un răspuns
Care să-mi îndulcească drama, teama

Sensul versurilor

Piesa descrie frustrarea și neîmplinirea într-o relație în care eforturile unuia dintre parteneri nu sunt niciodată suficiente. Vorbește despre sentimentul de a nu fi apreciat și despre așteptarea constantă a unei validări care nu vine.

Lasă un comentariu