Zbucium.
Grija-mi fac de nevăzutul
Ce s-ascunde-n viitor
Când în flăcări e trecutul
Și când tace nevăzutul,
Plin e duhul de fiori.
Dar, de simt în piept credința
Ce trimisă mi-i de sus,
Simt în vine biruința,
Pun pe fugă neputința
Și mă-ndrept înspre Isus.
El mi-e astăzi viitorul,
El, prezent fără trecut,
El îmi e Mântuitorul,
Prin pășuni îmi e Păstorul
Ce mă poartă la păscut.
Miel în turma Lui să fiu,
Grija n-am, de El mă știu!
Sensul versurilor
Piesa exprimă lupta interioară și găsirea refugiului și a speranței în credință. Dumnezeu este văzut ca un ghid și un protector, oferind siguranță și sens în viață.