Melancolie.
De-afară, picuri mari și grei
Din ploaia ce-a-nceput de-aseară,
S-au strecurat în ochii mei
Și sufletul mi-l înfioară.
– „La ce mă chemi, spre ce meleag?”
Cu gându-ntors înspre lăuntruri
Eu plâng și chem un vechi pribeag;
Strig sufletu-mi și-n stropi mi-l mântui.
1979
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și tristețe. Vorbitorul se simte copleșit de amintiri și de singurătate, căutând alinare într-un trecut îndepărtat.