Așa este făcut Pământul
Cu greutăți nenumărate
Și le cărăm pe toate-n spate..
Mai greu ni-l facem.. cu mormântul.
Destine ne împovărează
Și „dat” sau „scris” ele sunt toate..
Dăm vina pe divinitate
Dar Dumnezeu.. nu exersează;.
De totul suntem responsabili,
Avem menirea de creații..
N-o folosim spre aspirații,
Ne pedepsim în.. incapabili.
Cel ce muncește-i vinovat
C-o face pentru toată lumea;
El singur ține națiunea..
Ceilalți profită de la.. Stat!?.
Ne-ngreunăm orice muncim;
Ne complicăm accepțiunea,
Răspundem cu delațiunea,
Ne amendăm, ne pedepsim,.
Avem plăcerea răzbunării,
Ne urmărim prin tribunale,
La hoți ridicăm osanale,
Suntem elogioși.. trădării.
Sunt grele și nenumărate
Necazurile omenirii;
Le-nvingeți cu seninătate
Predând ororile.. iubirii!.
Planetă.. fără greutate?!?..
Mai are o singură scăpare;
Călătorii-nterplanetare!..
Vizați.. IMPONDERABILITATE!!!
Sensul versurilor
Piesa explorează greutățile vieții și responsabilitatea individuală în crearea propriului destin. Sugerează că societatea se auto-sabotează, dar există o speranță de eliberare prin depășirea limitărilor terestre și aspirarea către un viitor imponderabil.