Simt sarea buzelor marine
Ce strâng visate amintiri
De soare, martor de iubiri..
Îmi simt iubitele-n narine.
Pășesc frugal nisip fierbinte,
Mi-așez dorințe pe cearceaf..
Mă-ncânt în seară de-un taraf,
Sperând c-am „da”, la rugăminte!.
Am ten de bronz și cer sub pleoape
Și-ncerc priviri răscolitoare
Să cuceresc fragilă floare..
Ce-am întâlnit peste zi-n ape.
Mă tot petrec spre toalete
Să-mi confirm farmec în oglinzi;
„De-am tot ce-n gând tu îmi pretinzi?”..
Miros a spray de violete.
În dans visez la nimfa goală
Și-ating lipit forme dorite,
Calde-n tremor, minți ispitite..
Sting gura de un pluș-petală.
Mă uit în jur la străluciri
De chipuri fericite-n briză,
Se-nlănțuind de-amor în criză,
Cerșind nocturne năluciri..
Sleit, mă-ntorc pe-același loc
Recăutat, pe fin nisip..
Adorm în vuiet, visez chip
De înger se-ngemând cu foc.
Plecase-n zori spre neștiut
-Nici sigur numele nu-l am-
E doar o aventură-n van,
Ce nimeni n-o va ști.. Trecut!.
Privesc talaz nestăpânit,
Îmi topesc visu-n caldă rază..
Am gândul la crâmpei de-o frază;
„Sunt doar a ta, al meu iubit..”
Sensul versurilor
Piesa descrie o aventură romantică de vară, o idilă pasageră trăită intens, dar care se încheie odată cu vacanța. Naratorul rememorează momentele petrecute alături de persoana iubită, conștient că a fost doar o aventură trecătoare.